[vc_row][vc_column][vc_column_text]Atunci când vorbim despre sănătatea orală a copiilor, pe lângă afecțiunile foarte frecvente precum leziunile carioase, care afectează atât dinții temporari (dinții de lapte), cât și pe cei definitivi, putem aduce în discuție și un subiect mai puțin popular, acela al modificărilor patologice ale structurii dentare, respectiv hipomineralizarea și hipoplazia de smalț.
Acestea reprezintă o entitate distinctă față de boala carioasă, înregistrând o frecvență între 28 și 52 de procente (în funcție de categoria de varsta) în rândul copiilor care s-au adresat medicului stomatolog în anul 2015, conform unui studiu publicat de “The Journal of the American Dental Association”, în iulie 2020. Smaltul dentar este învelișul alb, neted, de la suprafata dintelui, cu o duritate normală mai mare decât a oaselor. Formarea lui se realizează , cu mici variațiuni, în perioada intrauterină sau imediat după naștere. Procesul de formare și dezvoltare a smaltului este foarte sensibil la dezechilibre precum cele nutriționale, hormonale, biochimice, traumatice, etc, putând cauza afecțiunile necarioase menționate mai sus.
Dacă aceste dezechilibre apar în stadiile inițiale de formare a smalțului, clinic se vor exprima sub forma hipoplaziilor de smalț, iar dacă apar în stadiul de mineralizare sau maturare, clinic, smalțul va fi hipomineralizat, compozitia și aspectul său fiind modificate.
Dincolo de considerațiile biochimice și microscopice, defectele de dezvoltare pot fi identificate sub forma unor pete alb-cretoase sau brun-maronii, pe suprafata dentară, localizate, bine delimitate sau difuze (sub aspectul de opacități) (Fig. 1), a unor lipsuri în structura dintelui (gropițe, zone rugoase, cu șanțuri și margini neregulate, anfractuoase), (Fig 2), sau sub forma Hipomineralizării Incisivo-Molare (MIH), cu distribuție predilectă la nivelul structurii incisivilor și molarilor permanenți, care vor suferi modificări de culoare, duritate și morfologie a smalțului, dinții afectați căpătând formă și dimensiuni nefiziologice. (Fig 3).
Simptomatologie și relevanță clinică
Defectele de dezvoltare sunt prezente și detectabile încă din momentul erupției dinților în cavitatea orală, însă ele pot evolua, pot progresa și netratate implică o serie de consecințe precum:
- Hipersensibilitatea – durere la stimuli obișnuiți termici (alimente fierbinți sau reci), chimici (alimente dulci sau acide).
- Fracturi coronare – Smalțul modificat nu poate prelua forțele masticatorii normale, fracturându-se
- Carii – riscul de apariție a cariilor este mai crescut în rândul acestor pacienți, întrucât smalțul nu mai are proprietățile fiziologice de apărare împotriva factorilor cariogeni (rezistența oferită de gradul de mineralizare, formă, structură). Acesti dinți sunt mai vulnerabili atât la apariția cariilor, cât și în ceea ce privește evoluția lor, progresul fiind foarte rapid.
- Aspect inestetic – modificările de formă și culoare pot avea impact negativ asupra psihicului copilului și, implicit, asupra vieții sociale a acestuia
Tratament
Obiectivele terapeutice sunt reducerea sensibilității, refacerea morfologiei (redarea formei dintelui) și îmbunătățirea aspectului (îndepărtarea sau mascarea modificărilor de culoare).
Ca opțiuni de tratatment enumerăm:
- Fluorizarea – aplicarea profesională de produse cu un conținut ridicat de fluor, cu scopul de a reduce sensibilitatea dentară
- Tehnici minim invazive ca tehnica ICON și microabraziunea
- Restaurările
- directe – din materiale adezive (cimenturi pe baza de ionomeri de sticlă, compomeri, rășini compozite, etc), fațetări directe (dintele afectat este acoperit cu un material care poate prelua funcțiile și fizionomia unui dinte sănătos)
- indirecte – fațete din ceramică, zirconiu, restaurări parțiale ceramice (onlay) sau coroane de acoperire- mai ales în cazul dinților care nu pot fi restaurați optim prin tehnici direct
- Extracțiile – dinții care au suferit o distrucție mare a coroanei și nu mai pot fi restaurați sau care au complicații septice (abcese) vor fi extrași.
Exemplu: Molar de 12 ani, erupt prematur, la vârsta de 10 ani, cu o leziune carioasă care a evoluat pe un defect de structură a smalțului. Restaurare adezivă directă cu material fizionomic pe bază de rășini composite
foto: Woman photo created by wavebreakmedia_micro – www.freepik.com[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
